loading...

Combinația care te trezește la viață. Se consumă dimineața și te ajută să slăbești!

Acest amestec a fost utilizat de majoritatea sportivilor la începutul anilor 90.

Este practic amestecul care te trezește la viață și care îți oferă energia necesară pentru întreaga zi… Și asta nu e tot!

Pe lângă energia pe care ți-o oferă, află că nu-ți va fi foame aproape toată ziua după ce îl vei consuma…

Nu trebuie să rămâi surprins dacă vei slabi câteva kilograme după 2-3 săptămâni de consum zilnic!

Azi îți voi prezenta metoda de preparare și administrare!

Pentru a-l prepara, vei avea nevoie de:

– un măr

– o lămâie

– o sfeclă roșie medie

– 2 linguri de miere

Prepararea acestui amestec nu trebuie să dureze mai mult de 3-4 minute. Trebuie doar să speli și să cureți de coajă sfecla și lămâia, apoi să tai în felii mai mici toate ingredientele.

Mărul nu trebuie curățat de coajă, întrucât multe din vitamine se regăsesc chiar în coajă. Așadar, după ce ai taiat în felii mici toate ingredientele, trebuie să le pui la storcătorul de fructe.

Colectează amestecul într-un pahar, apoi adaugă mierea.

Bea tot conținutul deodată, după ce ai servit micul dejun! Se consumă mai ales în sezonul cald!

Să fi fost oare acesta secretul Echipei Naționale de Fotbal (Generația de Aur) care a avut cele mai de seamă rezultate în anii 90?

Nu avem cum să știm exact, insă cu siguranță acest amestec este unul care vă va fi de folos în această perioadă a anului, mai ales că după câteva săptămâni vă veți alege cu câteva kilograme în minus!

Cum Acceptarea morții face viața mai bogată

“Cine îi va învăța pe oameni să moară, îi va învăța să trăiască.” ~ Montaigne

Moartea este întotdeauna acolo, stând cu răbdare lângă noi, ne însoțește la fiecare pas pe care îl luăm și în orice moment ne-am putea pierde dintr-o dată în îmbrățișarea ei. Un lucru este sigur: toți vom muri.

Călătoria vieții ar putea fi destul de imprevizibilă, dar acea parte a ei numită moarte nu este. Sigur, s-ar putea să nu putem spune când vom muri, dar știm fără îndoială că o vom face. Cu alte cuvinte, moartea este inevitabilă și, așa cum îmi place să spun, chiar în momentul în care ne-am născut, am fost condamnați la moarte.

Cu toate acestea, majoritatea dintre noi evităm să ne gândim la moarte și chiar să ne prefacem că oricum nu se va întâmpla în curând. De ani de zile, am auzit mereu despre alții care mor în jurul nostru, dar credem orbește că nouă nu ni se va întâmpla.

Nu acordăm prea multă atenție puterii pe care o are asupra noastră, nu pentru că nu ne pasă de ea – dimpotrivă, ne pasă atât de mult încât chiar ideea de moarte ne sperie. Sau, altfel spus, moartea ne sperie de moarte! Nu e de mirare că facem tot ce putem pentru a evita să ne gândim la asta.

Amintiți-vă ultima dată când ați avut o conversație aprofundată cu cineva despre moarte. Nu a fost recent, nu? Atunci întrebați-vă de câte ori ați avut o astfel de conversație în viața voastră. Pun pariu că nu de foarte multe ori, sau m-am înșelat?

Moartea este un subiect tabu în cultura noastră, lucru pe care nu trebuie să-l discutăm în mod deschis. Dar de ce? De ce moartea ne sperie atât de mult încât nici măcar nu este potrivit să vorbim despre ea?

Răspunsul este atașamentul. Suntem atât de atașați de felul de viață pe care suntem obișnuiți să trăim că ne agățăm cât de mult putem, pentru a ne asigura că nu va fugi de noi. Suntem atașați de partenerii noștri, posesiile noastre și multe alte lucruri pe care am fi devastati să le pierdem. Vrem ca ei să ne aparțină și facem tot posibilul pentru a îi păstra în viața noastră.

Totuși, toate eforturile noastre sunt în zadar. Viața se schimbă mereu, se mișcă continuu, curge și, indiferent cât de greu încercăm să o controlăm, ne dezamăgește întotdeauna prin alunecarea pumnului nostru strâns agăţat și de luând propriul curs imprevizibil. Și, în cele din urmă, moartea va lua fără echivoc tot ce avem de la noi, lăsându-ne cu mâinile goale, fără să mai avem nimic deținut.

Discutând despre moarte ne amintește de acest adevăr aspru și nu îndrăznim să-l confruntăm. Fugim de ea ca și cum ar fi cel mai mare dușman al nostru, dar în cele din urmă apare întotdeauna în fața noastră, privindu-ne cu privirea paralizantă în ochi. Când, de exemplu, un persoană dragă moare, suntem într-o pierdere completă, neputând să facem față situației. Moartea ne găsește nepregătiti și suntem atât de șocați de prezența ei încât ne simiţim ca și cum pământul tremura sub picioarele noastre.

Moartea nu ne afectează doar ocazional în momente dificile, cum ar fi aceasta, ci și în viața de zi cu zi. Când nu îndrăznim să ne confruntăm și să acceptăm moartea, moartea ne bântuie constant și asta creează o tulburare emoțională extraordinară în psihicul nostru. Dorința noastră constantă de a controla fluxul natural al vieții ne umple cu anxietate. Drept urmare, suntem mereu stresați și, prin urmare, nu ne putem relaxa aici și acum și să ne bucurăm de viață în cea mai mare măsură.

Există un motiv bun pentru care toți marii maeștri spirituali au vorbit despre importanța întâlnirii morții pentru a realiza și a accepta impermanența vieții. Buddha, de exemplu, chiar a recomandat meditația cadavrului. De aceea, în trecut, călugării budiști mergeau în pădure în căutarea unui cadavru uman, iar atunci când îl găseau, se aşezau în fața lui și meditau pe moarte, în încercarea de a se familiariza cu propria lor mortalitate. “Și acest corp,” ar spune despre propriile lor trupuri “, aceasta este natura lui, așa este viitorul, așa este soarta sa inevitabilă”.

Astăzi, este obișnuit ca, călugării budiști să practice meditația asupra morții prin vizionarea fotografiilor persoanelor decedate. De altfel, în diferite locuri din est, mulți dintre ei au chiar fotografii care prezintă moartea sau corpul în diverse etape ale descompunerii (în mod interesant, în unele țări ca Thailanda, astfel de fotografii pot fi achiziționate la magazinele religioase) și trebuie scoase de mai multe ori pe tot parcursul zilei – chiar dacă mănâncă!

Acest lucru ar putea părea un pic nebun pentru majoritatea oamenilor, în special pentru occidentali, dar nu cred că e nebun deloc. Asta pentru că meditația asupra morții ne poate ajuta să trăim o viață mai bună și mai bogată. În primul rând, prin realizarea naturii tranzitorie a existenței noastre, putem învăța să apreciem darul vieții și să-l folosim corect. În plus, putem învăța să ne ocupăm de schimbare, care este însăși natura existenței. Apoi, nu vom fi niciodată nepregătiți pentru moarte și vom putea să ne relaxăm din efortul nostru constant de a controla oamenii și situațiile. Vom învăța să curgem cu schimbarea vieții, adaptându-ne la căile ei, în loc să luptăm împotriva ei și să ne punem în necazuri inutile.

După cum a spus Edmund Wilson, “moartea este o profeție care nu reușește niciodată”, și cu fiecare respirație pe care o luăm, suntem un pic mai aproape de moarte. Așa că ar fi bine să ne pregătim pentru momentul în care ajungem la destinație. Dar nu trebuie să fim deprimați de faptul că vom muri. Realizarea naturii trecătoare a vieții poate fi de fapt revigorantă – ajută la punerea lucrurilor în perspectivă, permițându-ne să reducem inutilitatea și să ne concentrăm asupra a ceea ce contează cu adevărat.

În cele din urmă, toate relațiile sunt relații pe termen scurt – se încheie rapid, chiar dacă durează o viață (având în vedere vasta infinitate a timpului). Și ca și cum moartea ne va lua partenerii departe de noi, ea va lua și posesiunile noastre materiale. De fapt, ele nu au fost niciodată ale noastre, nu ne-au aparținut în primul rând – le-am împrumutat doar de la existență, și asta e doar pentru puțin timp. Deci, să ne bucurăm de ceea ce avem în timp ce putem și să profităm din plin de viețile noastre, prin imersarea noastră în momentul prezent și prin stoarcerea tuturor sucurilor bune din ea.

loading...
Close
Bine ai venit pe pagina noastra ! Da like doar daca iti place !