A făcut mărturisirea printre lacrimi, în fața lui Cosmin Cernat: ”A murit. De asta sunt aici!”

Momente emoţionante în această seară, la Exatlon, unde concurenţii au vorbit despre dramele din viaţa lor. Mariana, Alina, Diana Belbiţă, Larisa şi Ionuţ nu şi-au mai putut stăpâni lacrimile şi au dat frâu liber emoţiilor.

Exatlon 25 februarie: Întrebaţi cine ar fi persoana din viaţa lor pe care ar vrea să o aibă alături, în Republica Dominicană, mai mulţi concurenţi au izbucnit în lacrimi.

Exatlon 25 februarie: Mariana, spre exemplu, a mărturisit că mama ei a murit şi acest lucru îi trezeşte sentimente foarte triste.

Exatlon 25 februarie: ”Mi-e dor de mama pe care nu mai ştiu că nu mai pot să o văd, pentru că a plecat la îngeri. Mi-e dor şi de copilul meu, dar ştiu că sunt puternică şi ştiu că voi trece mai departe.”, a spus Mariana.

Exatlon 25 februarie: Alina, de asemenea, a izbucnit în lacrimi: ”O să-mi treacă. Ştefan a fost întrebat dacă o persoană ar fi fost aici, stând, însă eu pot să răspund. Pot să răspund eu. Cu tot respectul, aş fi uitat de toţi şi aş fi sărit pentru mama.”, a spus Alina, printre lacrimi.

Exatlon 25 februarie: Diana Belbiţă a a vorbit despre tatăl ei printre lacrimi şi a spus că îi datorează tot ceea ce este astăzi. ”O iubesc foarte, foarte mult pe mama, dar eu cred că toată sunt tata în fire. Cred că datorită lui sunt ceea ce sunt astăzi, cred că toate competiţiile în care am luptat au fost pentru el. Îmi este foarte dor de ei, aşa că voi lupta mai departe aici, în Dominicană. ”, a spus ea.

Exatlon 25 februarie: De asemenea, Larisa a mărturisit că tatăl ei a murit acum cinci luni de zile.

Exatlon 25 februarie: ”Tata a murit acum cinci luni, de asta sunt aici. Cred că îmi distrage atenţia şi mă ajută să trec mai departe. Cred că aş vrea să fie soţul meu aici.”, a mai spus Larisa.

Exatlon 25 februarie: Şi băieţii plâng câteodată, iar acest lucru l-a dovedit Ionuţ. ”Când vine vorba de familie, e o coardă sensibilă pentru mnine. Eu nu pot vorbi cu ei, eu nu-i pot auzi, dar cu toate astea, mă gândesc la ei şi merg la departe. Ştiu că va veni o zi în care voi merge acasă şi am învăţat foarte multe. Când voi ajunge acasă voi fi mai responsabil. ”, a precizat el.

sursa: wowbiz.ro

 

 

Eliberarea din religiile bazate pe frică: Cum să scăpați de închisoarea credinței și să faceţi faţă problemelor vieții

Motivul de bază pentru care mulți dintre noi credem și urmărim orbește dogmele religiei este frica.

De ce ne este teamă

Ne temem de multe lucruri, dar toate temerile noastre ajung în cele din urmă la o temere de bază: frica de moarte – adică frica de insubstanțialitate, temporaritate, goliciune.

Cu toții în adâncul nostru ne temem de tranzienţa noastră. Ego-ul pe care l-am creat şi construit atât de greu în mod inevitabil se va dizolva și va dispărea la un moment dat în viitor. Înspăimântaţi să acceptăm în mod conștient această senzație intuitivă, încercăm cu disperare să găsim ceva de care să ne agățăm, ceea ce ne va da speranță și ne va consola că vom continua să trăim pentru totdeauna, indiferent de ce acel “ceva” ar putea fi.

Unii oameni sunt dispuși să creadă într-o fecioară care poate da naștere, alții sunt gata să accepte că o figură Dumnezeiască plutește undeva deasupra norilor, iar alții nu au probleme cu închinarea la idoli.

Frica noastră de moarte ne-a făcut să credem în orice, indiferent cât de ilogic și stupid este. Iar această frică este exploatată de cei vicleni, cei care suferă de putere, care sunt dispuși să propună tot felul de ideologii religioase pentru a ne lege de ei: preoți, guru, profesori religioși de toate felurile etc.

Frica ne-a condus să acceptăm și să urmăm orbește credințele religioase dogmatice. Cu toate acestea, nu avem o bază empirică pentru aceste convingeri – de aceea ele se numesc convingeri în primul rând. De fapt, nu am avut niciodată un moment în care să ne gândim critic la convingerile pe care le avem despre credința noastră dragă și să punem sub semnul întrebarii validitatea ei – din nou, din teamă. Am fost condiționați să credem că, dacă punem la îndoială religia este păcat și ajungem în iad, şi nimeni nu vrea să ardă în focurile iadului, nu?

Problema cu sistemele de credință este că ne împiedică să căutăm adevărul. Acestea oferă un răspuns la absolut toate întrebările noastre existențiale, astfel încât să nu trebuiască să ne mai gândim la ele – doar ne întindem și ne prefacem că știm totul.

Căutarea adevărului poate fi dificilă și majoritatea oamenilor nu sunt gata să îndure durerea pe care trebuie să o suporte pentru a-l găsi, așa că aleg să creadă că ei știu tot ce trebuie să știe. Ignoranța este fericire, iar credințele religioase ne ajută doar să rămânem în ignoranță, consolându-ne, cântând cântecele de adormit copiii, astfel încât să rămânem într-o stare profundă de somn.

Dar indiferent cât de relaxați și pașnici am putea dormi, într-o zi coșmarurile ne vor trezi brusc la cele mai grave realități – și va fi un proces dureros.

Când trăiești cu adevărat în iad, să pretinzi că trăieşti în rai nu vă va ajuta prea mult să vă ocupați de problemele existențiale. Frica nu poate fi rezolvată prin evitarea fricii, nici prin prefacerea că frica nu este acolo. Frica nu poate fi rezolvată decât prin conștientizarea acesteia, realizând de ce este acolo în primul rând și scăpând de cauzele sale.

Dacă ați urmat dogme religioase, este timpul să vă reconsiderați credințele și comportamentul. Indiferent de cât de mult te-a înrădăcinat religia, nu există nici un motiv viabil pentru care ar trebui să crezi în ce te învață, decât dacă asta rezonează profund cu tine și a devenit propria convingere din experienta.

citeste continuarea pe sanatateminutcuminut.com

Close
Bine ai venit pe pagina noastra ! Da like doar daca iti place !