Vreau sa va povestesc despre o mama care facea totul pentru copilul ei, dar acesta mergea spre mai rau.

Toate incercarile pe care le-a facut sa-l aduca pe calea ce duce la Dumnezeu au ramas fara roade.

Fiind invatatoare, vedea, cu darul lui Dumnezeu, cati copii straluciti si folositori in societate ieseau din mainile ei. Insa copilul ei, singurul de altfel, caruia i s-a dedicat cu totul, nu vroia sa se hotarasca pentru un lucru, nu isi gasea un scop in viata. Tovarasiile rele l-au invatat sa distruga din temelii si sa ruineze morala crestina, religia, tara.

Zile, saptamani, luni intregi lipsea de acasa, fara sa trimita vreun semn de viata. Va dati seama ce insemna pentru mama aceste lucruri! Cine va putea spune vreodata durerile, trudele, lacrimile unor astfel de mame care nu vad nici un progres, nici o speranta in fiii lor! Si aceasta mama astepta vreo schimbare din partea fiului ei. Rugaciunea ei, tamaia care ardea, candela pe care o aprindea, toate acestea erau pentru fiul ei. Cand a venit timpul ca baiatul sa mearga in armata, mama s-a imbarbatat cu aceste cuvinte: „Poate acolo se va redescoperi pe sine”.

Baiatul, insa, a prezentat un certificat de la psihiatru si a dobandit o amanare. Mama ramasese la obiceiul ei: candela si tamaie, ulei si lacrima.
Intr-o zi, fiul ei s-a intors acasa deoarece luase hotararea sa mearga la armata. „Semn bun”, spuse mama in sinea ei. A trecut tot stagiul militar. Nu a venit sa o vada nici macar o singura data. Mama insa nu a lasat fara ulei si fara lacrima coltul ei de rugaciune nici macar o seara. Era luna mai, iar fiul ei s-a intors acasa bucuros, plin de bunadispozitie, ca si cum nu ar fi lipsit nici o zi. I-a cerut niste bani pentru a merge cateva zile la mare impreuna cu cativa prieteni. I-a dat imediat. Mama a simtit atunci ca se lupta cu cineva piept la piept. Nu acesta era copilul ei. Era duhul cel rau ce trebuia biruit de Duhul lui Dumnezeu.

Au trecut 10 zile si s-au intors toti bucurosi. Au povestit noutatile lor, au mancat, au baut cafea, iar la final fiul i-a spus mamei:
– Mama, ti-am adus un cadou. Am zis sa nu vin cu mana goala, de data aceasta. Deschide-l sa vedem daca iti place.
– Cadou de la tine, baiatul meu, si sa nu-mi placa? Ma bucur ca te-ai gandit la mine.
– Deschide-l…

Mama a luat cadoul si l-a deschis. Doar ce a zarit ce era inauntru si a inghetat. Lacrimile i s-au scurs pe obraji. Era o candela de o frumusete rara.
Mama, te vedeam dimineata si seara ca aprinzi candela si stiam, eram sigur, ca faci acest lucru pentru mine. In gandul meu te vedeam mereu in fata candelei. Nimic nu imi scapa din tot ceea ce faceai, din tot ceea ce sufereai. De atunci am avut aceasta dorinta arzatoare: eu sa aprind candela, dumneata sa pui untdelemnul si… lacrima.

Tamaia cu care se cadeste inchipuie inca din vechime rugaciunile inaltate de noi catre Dumnezeu si dorinta aprinsa ca ele sa suie inaintea Lui asa cum suie fumul tamaiei, dupa cum zice Sfantul Prooroc David: sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamaia inaintea Ta (Ps. 140, 2). Aceeasi insemnatate o are tamaia si in slujbele Bisericii Ortodoxe. „Tamaie aducem Tie, Hristoase, rosteste preotul inaintea Liturghiei, intru miros de buna mireasma duhovniceasca, pe care primind-o intru jertfelnicul Tau cel mai presus de Ceruri, trimite-ne noua harul Preasfantului Tau Duh.” Potrivit acestei insemnatati, Biserica noastra intrebuinteaza cadirea cu tamaie si in rugaciunile sale particulare.

 

Specialistii explica de ce parintii isi tin bebelusii pe partea stanga

Probabil ca ai observat tendinta parintilor de a-si tine bebelusii sprijiniti pe soldul stang, nu pe cel drept.

Daca esti si tu parinte, mai mult ca sigur si tie ti s-a intamplat sa iti tii copilul, instinctiv, mai mult pe partea stanga.

Ceea ce nu stiai probabil este ca exista o explicatie stiintifica pentru tendinta de a-ti tine copilul pe aceasta parte. Potrivit unui studiu, un procent de pana la 85% dintre femei au tendinta de a tine copilul pe partea stanga, indiferent de mana dominanta a mamicilor.

In majoritatea operelor de arta in care sunt reprezentati copiii si mamele lor, se poate observa cu usurinta ca mamele isi tin copiii in brate pe partea stanga a corpului.

Un studiu realizat in anul 2014 a dezvaluit motivul pentru care cei care au grija de bebelusi obisnuiesc sa ii tine pe micuti sprijiniti de soldul stang. Partea stanga a creierului comunica cu partea dreapta a creierului, adica cu emisfera responsabila cu chestiunile sociale, cu atentia, dar si cu construirea relatiilor.

Emisfera dreapta a creierului primeste semnale vizuale, auditive si tactile de la partea stanga a corpului, care analizeaza ceea ce se intampla in jur, scaneaza chipuri si transmite tot ce percepe sub forma de mesaje catre creier.

Observand un numar de peste 300 de copii aflati in dezvoltare, precum si alte mamifere, oamenii de stiinta au descoperit ca aproape toate mamele au tendinta de a-si tine copilul pe partea stanga.

Ceea ce este si mai interesant e ca si copiii au tendinta de a se orienta catre partea stanga a parintilor ori a celor care ii ingrijesc.

In ceea ce priveste barbatii, se pare ca, inainte de a deveni parinti, acestia nu au o preferinta atunci cand vine vorba despre tinut copiii in brate, insa odata ce devin tatici, in mod instictiv, aleg sa isi tina copilul rezemat de soldul stang.

Alte studii realizate pe aceasta tema au scos la iveala si alte aspect importante legate de preferinta mamelor de a-si tine copiii pe partea stanga. Spre exemplu, tinand copilul pe partea stanga, acesta este pozitionat aproape de inima mamei, ceea ce determina reglarea batailor inimii celui mic dupa bataile inimii mamei.

De asemenea, fiind tinut in brate pe partea stanga, bebelusul va avea urechea dreapta indreptata catre gura mamei, absobind toate informatiile pe care aceasta le spune. Urechea dreapta transmite mesaje catre partea stanga a creierului, adica catre emisfera care se ocupa cu limbajul si dezvoltarea abilitatii de vorbire. Daca urechea stanga este mai receptiva atunci cand vine vorba despre muzica si aspectele melodice ale zgomotelor din jur, urechea dreapta este mai receptiva atunci cand vine vorba despre aspectele structurale ale discursului.

In concluzie, copilul beneficiaza de mai multe avantaje atunci cand este tinut de catre parinte sau cel care il ingrijeste, pe soldul stang, sau pe partea stanga a corpului. Legatura dintre copil si cel care il tine in brate, fie ca este vorba despre unul dintre parinti, fie ca este vorba despre un strain, se intareste daca este tinut pe partea stanga.

 

 

 

Sursa: doxologia.ro/doc.ro