Toţi îl ştiau cu numele de Unchiul Mihai. Era un călugăr de prin părţile Ardealului de Nord, hărăzit de Dumnezeu cu puteri vindecătoare. A salvat mulţi oameni de la intervenţii chirurgicale, prin tratamente cu plante.

Pe lîngă aceste ceaiuri de viaţă lungă, călugărul tămăduia suferinţa insuflînd credinţă. Cei care i-au urmat sfaturile au ajuns să se bucure de viaţă. Unchiul Mihai nu mai e în lumea pămîntească, dar ne-a lăsat reţetele lui de sănătate. Ingredientele sînt acestea: plante şi rugăciune. Aşa a reuşit el să vindece peste un milion de români.

Sfaturi generale

Orice boală poate fi vindecată, cu excepţia bolilor aflate în ultimul stadiu. Aceasta era credinţa călugărului Mihai.
Nu renunţaţi la terapia medicamentoasă. Medicamentele trebuie ajutate cu ceaiuri naturiste şi rugăciune.
Orice om are în el o părticică de Dumnezeu, de aceea fiecare bolnav se poate vindeca. „Nu fiţi trişti, căci bucuria Domnului este Puterea voastră“, spunea el.
Ceaiurile se pot îndulci doar cu sirop natural de afine, lămîie, brad, zmeură, mure.
Lichidele nu trebuie băute reci sau fierbinţi, la fel şi mîncarea.
Periodic, bolnavul trebuie să facă analize şi controale medicale.
Împărtăşania, luată conştient, conduce spre sănătate sufletească şi trupească.
Cele două ceaiuri de bază

Ceai pentru bolnavi şi sănătoşi. Va revigora organismul şi va ameliora toate suferinţele. Nu are nicio contraindicaţie. Se iau cîte trei linguri din fiecare plantă: frunze de alun, brusture, cicoare, coada-calului, coada-şoricelului, frunze de corn, frunze şi fructe de măr pădureţ, frunze de nuc, flori şi fructe de păducel, de porumbar, frunze de stejar, tătăneasă, flori de trifoi roşu, troscoţel şi urzică. Se pun într-un săculeţ de pînză subţire, deasă. Se fierb două minute în 4 litri de apă. Ceaiul se toarnă într-un cazan peste care se pun încă 8 litri de apă rece. Se stă cu mîinile şi picioarele în baia de ceaiuri timp de 20-25 de minute. În timpul băii se transpiră mult. Este preferabil să se facă seara înainte de culcare, produce somn profund. Plantele din săculeţ se pot folosi timp de 5 zile, după care se aruncă. herbal-tea-with-lemon.
Frunze de alun, cicoare, măceş, mentă, mur, muşeţel, mesteacăn, coada-şoricelului, pătrunjel, stejar şi trifoi roşu, cîte trei linguri, se pun în săculeţ. Se fierb două minute în 4-5 litri de apă. Se face gargară pentru afecţiuni ale gîtului, dinţilor şi ale corzilor vocale. Se fac băi de şezut într-un lighean timp de 10-15 minute pentru hemoroizi şi dereglări menstruale. Ceaiul se bea pentru vindecarea majorităţii afecţiunilor.

Cele două ceaiuri de mai sus se folosesc în aproape orice suferinţă.

Tratamente

Căderea părului. Se iau cîte trei linguri din fiecare plantă: cimbrişor de cîmp, coada-şoricelului, flori de trifoi sălbatic, salcie galbenă, salcie roşie, sunătoare, porumbar, urzică vie, alun, păducel, mur şi nuc. Amestecul se fierbe un minut în doi litri de apă. În fiecare seară se fac băi la cap. Nu se şterge părul, ci se înfăşoară capul cu un material din lînă de culoare albă (o căciulă) şi se ţine pînă a doua zi dimineaţa.

Ceai care „taie“ boala. Se ia cîte o lingură rasă din: albăstrele, cătină, cicoare, ciuboţica-cucului, pătrunjel, patlagină, salcie, porumb, plop, lumînărică, soc, vişin, vîsc, trei-fraţi-pătaţi, troscoţel, urzică moartă. Se pun în 1,5-2 litri de apă care fierbe. Se lasă aproximativ două minute la fiert, după care se stinge focul. După ce se răceşte, se strecoară şi se poate bea. În timpul tratamentului nu se bea apă. Nu se ia mai mult de şase zile la rînd.

Diaree. Chimion, corn, grîu, iarbă mare, măceş, păducel, urzică vie, urzică moartă, dud, fasole, mesteacăn, răchitan, vîsc, volbură.

Ceai pentru putere şi energie. Cu acest ceai, vom obţine o stare de linişte sufletească şi mai multă putere de muncă. Procesul de îmbătrînire este mult încetinit. Unchiul Mihai spunea că acest ceai băut permanent ajută persoana respectivă să ajungă la vîrsta de 80 de ani şi să arate ca la 50. Trebuie băut 21-22 zile pe lună. Gustul e bun, iar în caz de îndulcire, aceasta se face cu miere. Ceaiul conţine cătină, ciuboţioca-cucului, coada-calului, coada-şoricelului, cimbrişor, cireş, cruşin, dud, levănţică, muşeţel, măceş, mentă, mesteacăn, păducel. Se pune cîte o lingură în 2 litri de apă aflată la fiert. Se beau, din 30 în 30 de minute, cîte 50 mililitri sau se bea o ceaşcă de 250 de mililitri înainte şi una după masa de dimineaţă, de prînz şi de seară. O altă combinaţie cu acelaşi efect: păpădie, pătlagină, pătrunjel, pir, porumb, vîsc, volbură, traista-ciobanului, troscoţel, urzică moartă, vîsc, volbură, trifoi.

Blocaj urinar. Călugărul recomandă ceai concentrat de carpen, mesteacăn, vîsc, scai vînăt, îndulcit cu miere sau sirop natural.

Coloană vertebrală dureroasă. Se amestecă spumă de lapte fiert cu coada-şoricelului, muşeţel şi pătrunjel şi se fierb în apă. Se poate pune compresa 10 pe locurile dureroase.

Pietre la rinichi, ficat şi fiere. Se ia cîte un bob de răşină de brad şi clei de cais, cireş, piersici, vişin, prun. Se pun pe o plită încinsă sau pe jar. Se pune o pîlnie de metal peste conţinut, cu ţeava în sus. Se trage o gură de fum plină şi se înghite. Bolnavul va tuşi de patru ori la rînd. Se iau patru guri de fum înainte de mîncare cu o oră, dimineaţa. După o jumătate de oră, se ia o linguriţă de ulei de măsline, apoi 100 ml de bere proaspătă şi 100 ml de apă cît mai sulfuroasă. După o jumătate de oră se poate mînca.

Cancer. Se alege un trunchi de mesteacăn cu scoarţă sănătoasă. Se taie trunchiul de la 5-10 cm deasupra solului. Trunchiul trebuie să aibă lungimea de 2 m. La înălţimea pe care o are bolnavul, trunchiul trebuie să aibă circumferinţa egală cu circumferinţa capului bolnavului. Pentru a se păstra bine pe durata tratamentului, partea inferioară a trunchiului se pune în apă. Se decojeşte lemnul, inelar, în formă de dreptunghiuri cît palma bolnavului. Se iau bucăţile de coajă şi se mărunţesc. Se pun la fiert 3 litri de apă. Se pun 7 linguri de grîu şi se fierb încet pînă ce grîul devine comestibil, adică plesneşte. Se adaugă coaja de mesteacăn mărunţită şi se mai fierbe încă două minute împreună cu grîul. Ceaiul se bea.

Hemoragie. Se macină o lingură de cafea naturală prăjită, una de seminţe de chimion, alta de scorţişoară, alta de zahăr şi un vîrf de lingură de cuişoare. Se adaugă trei linguri de sare mare. Din amestec, se ia cîte o linguriţă la fiecare oră, după care se beau 100-200 ml lapte fiert şi răcit.

Cicatrizarea rănilor. Se fierbe un litru de lapte în vas emailat. După ce se răceşte se toarnă în alt vas curat. Fierberea se repetă de cinci ori. Se curăţă un cartof roşu cu pieliţă groasă şi se taie cît se poate de mărunt cu un cuţit cromat sau de lemn de stejar uscat. Se introduce în lapte cînd fierbe a 5-a oară şi se amestecă pînă se face pastă. Se pune pe orice fel de rană, un cm grosime şi se leagă cu un tifon alb, sterilizat. Se păstrează legătura două zile şi două nopţi.

Puroi cu febră. Călugărul Mihai recomandă comprese aşezate mai joc de locul care supurează. Se folosesc 4 bucăţi de pînză albă subţire şi deasă, îmbibate în lapte fiert, ţuică de prune de 50-55 grade, vin alb-cristalin şi vin roşu. Peste ele se aplică un strat subţire de frunză de sfeclă de zahăr sau o felie subţire de sfeclă tăiată în lung. În loc de sfeclă de zahăr se mai pot pune frunze de podbal sau brusture. Prima compresă, cea cu lapte trebuie să fie pusă pe piele, a doua peste prima, şi tot aşa, pînă la cea cu vin roşu.

Prostată. Se ia un fier magnetizat, încălzit şi învelit într-o cîrpă cu vin şi se pune pe băşică. De cîte ori se încălzeşte fierul, se schimbă poziţia corpului. În timpul celor 20 de zile de tratament nu se bea apă, ci doar ceaiuri din ametec de pătlagină, scai vînăt, troscoţel, grîu, gălbenele, vîsc, volbură, cătină, pătrunjel, muşeţel, cruşin, fasole, traista-ciobanului, salcie.

Persoane prea slabe. Ceaiul din cimbrişor, busuioc, mentă, mesteacăn şi măceş e bun pentru cei care vor să se îngraşe.

Pentru slăbit. E bun ceaiul din frunze de nuc, talpa-gîştei şi păpădie. Se bea o ceaşcă înainte de fiecare masă.

Reumatism: se pune la fiert un litru de apă. Se ia o lingură rasă din fiecare plantă (gălbenele, mesteacăn, carpen, cimbrişor, coada-şoricelului, coada calului, cireş, dud, măr pădureţ, mur şi mentă) şi se pun toate deodată în apa care fierbe. Se lasă aproximativ două minute la fiert. După răcire, se strecoară şi se poate bea.

Anemie. Se mănîncă în fiecare zi la fiecare masă un ou proaspăt cu coaja cît mai roşiatică şi o bucată de carne de vînat de mărimea unui ou. Apoi se bea un pahar de vin de butuc.

Hipertensiune. Se iau 6 boabe de fasole, se macină şi se amestecă cu apă. Se formează un fel de pastă. Se bea o linguriţă la fiecare 4 ore.

Deficienţe de vedere. Să se privească lumina soarelui în apa curgătoare la răsărit şi la asfinţit. Se poate şi într-un lighean.

Dezechilibru hormonal. Se bea ceai din următorul amestec: flori de coada-şoricelului, coada-calului, coada-racului, mărul-lupului, urzică moartă, urzică vie, lăcrămioare, măr pădureţ, trifoi cu flori roşii, cătină, mesteacăn.

Boli genitale. Se bea şi se fac spălături cu infuzii de coada-calului, coada-racului, coada-şoricelului, iarbă mare, păpădie, pătlagină, osul-iepurelui, pătrunjel de cîmp, tătăneasă.

Anxietate şi lipsă de curaj. Ceai din trifoi roşu, ştir de apă, osul-iepurelui. Se pun la fiert 400-500 ml de apă. Se ia din fiecare plantă cîte o jumătate de lingură şi se pune în apă. Se fierb două minute. Se masează, de la umăr, prin spatele urechii, pe deasupra urechii, pe frunte şi pe deasupra ochilor. Se începe o dată din stînga şi apoi din dreapta.

Memorie. Ceai din soc, muşeţel, pătrunjel, cimbrişor, albăstrele, flori de narcise. Se ia cîte o lingură din fiecare plantă şi se pun într-un litru de apă care fierbe. Ceaiul se toarnă în spirt sanitar şi se face frecţie. Nu se bea. Frecţia se face circular în partea de jos, sub buric şi la organele sexuale.

Boli psihice. În fiecare an, în luna martie, să se bea sevă de mesteacan şi de carpen.

Boli de inimă. Ceai de păducel, troscoţel, trifoi cu foi roşii, trifoi cu foi albe, măcriş domnesc, nalbă mare, nalbă mică, talpa-gîştii, mesteacăn, cimbrişor de cîmp, mentă, măcriş de pădure, cicoare, muşeţel.

Boli de plămîni. Ceai de fenicul, muşeţel, alun, păr pădureţ, scai vînăt, anason, ovăz, salvie, păr de livadă, arnică, chimion, păducel, potbal, tătăneasă.

Tuse convulsivă. Crenguţă de păr, ovăz, soc, frunze de alun, urzică moartă, scai vînăt. Se pune la fiert un litru de apă. Se ia o lingură rasă din fiecare plantă şi se pun toate deodată în apa care fierbe. Se lasă aproximativ două minute la fiert. Se beau 700-1.000 ml pe zi, o ceaşcă înainte de fiecare masă.

„Fiţi buni şi faceţi bine!“

 

Infuzii si siropuri de plante benefice impotriva tusei

 

Iarna e anotimpul in care majoritatea oamenilor au parte de cel putin o sesiune de raceala, iar aerul rece pe care il respiram e un factor ce faciliteaza adesea aparitia tusei. Fie ca vorbim despre tuse umeda ori seaca, e bine sa stim ca, in afara de medicamente, putem folosi pentru grabirea vindecarii si diverse ceaiuri si siropuri din plante.

Siropul de ridiche neagra
Excelent in combaterea tusei seci, asociata cu dureri de gat, siropul de ridiche neagra e usor de preparat si are un gust dulce, aromat.

Ai nevoie de cel putin doua ridichi mari sau mai multe de marime medie, pe care le cureti de coaja, apoi le scobesti cu o lingurita sau un cutit mic, ascutit, pana cand formezi o adancitura in interior. Daca sunt mari, le poti taia in jumatati si faci adancituri in fiecare dintre ele.

Le asezi apoi intr-un vas, de preferinta o farfurie mai adanca, iar in scobiturile respective pui zahar sau miere. Nu e nevoie sa arunci bucatile mici rezultate din procesul de scobire, le poti aseza langa bucatile intregi. Vor lasa si ele sirop, stropite fiind la randul lor cu miere sau zahar.

Lasi vasul apoi la temperatura camerei, eventual intr-un dulap, dar nu in frigider, pentru minimum cateva ore. Ideal e sa le lasi peste noapte, pentru a sorbi a doua zi de dimineata siropul format.

Le poti reumple ulterior inca o data, pentru a mai lasa o parte din sirop. Vei fi uimit(a) de cat de repede trece durerea de gat cand folosesti acest remediu.

Siropul de ceapa
Cureti si tai marunt patru cepe de marime medie, apoi le fierbi impreuna cu o cana de apa si 100 grame de zahar sau miere. Dupa cinci minute de fierbere, le lasi sa se raceasca si strecori lichidul, din care consumi apoi cate o lingura, de trei ori pe zi.

Siropul de hrean
Ai nevoie de o radacina de hrean pe care o dai pe razatoare mica, apoi o pui intr-o cana peste care adaugi doua linguri de miere si amesteci. De trei ori pe zi iei apoi cate o lingurita din acest amestec si vei vedea ca tusea te va supara din ce in ce mai rar, pana la disparitia totala.

Siropul de iedera
Iedera te ajuta si ea mai ales cand vorbim despre tuse umeda, cu expectoratie. Ea calmeaza mucoasa cu ajutorul unor substante numite saponine.

Siropul se gaseste gata preparat la magazinele tip plafar si il poti lua dupa indicatiile de pe prospect. In aceleasi magazine poti sa gasesti si capsule cu extract natural de iedera, cu efect similar.

Infuzia de macese
Macesele sunt fructe bogate in itamina C si antioxidanti. Sunt folosite si la marmelade sau dulceturi, baza pentru diverse tipuri de infuzii de plante si exista chiar si vin de macese, cu un gust dulce acrisor.

Pentru o infuzie binefacatoare in caz de tuse si raceala, ai nevoie de fructe intregi, uscate in prealabil. Indiferent daca vrei sa prepari infuzia folosind un ceainic clasic ori un filtru, zdrobesti fructele cu ajutorul unui instrument greu, dupa ce le invelesti mai intai intr-un servet de bucatarie sau direct in plicul pentru infuzare, daca ai asa ceva acasa. Instrumentul greu despre care vorbeam poate fi un tocator, o sticla, ciocanul pentru snitele sau chiar mojarul de usturoi.

Ai nevoie de aproximativ doua linguri de fructe pentru o jumatate de litru de apa, dar poti sa folosesti mai multe sau mai putine, in functie de preferintele tale. Cu cat pui mai multe, cu atat gustul acrisor va fi mai intens, culoarea mai rosie si concentratia de vitamina C, evident, mai mare.

Torni apa fierbinte peste fructele zdrobite aflate in infuzor sau, daca nu ai unul, direct peste ele in cana ori ceainic si le strecori dupa aceea. E important sa torni apa peste fructe, nu sa asezi fructele in apa. Aceste procedeu va ajuta procesul de infuzare.

Infuzia de echinaceea
Se procedeaza la fel ca la cea de macese, doar ca se folosesc frunze si petale uscate ale plantei, asa ca nu e nevoie sa zdrobesti nimic. Si echinaceea este bogata in vitamina C si da licorii un gust dulce acrisor, placut. Ea ajuta la intarirea sistemului imunitar. Se poate folosi si sub forma de sirop sau tinctura, urmand instructiunile de pe ambalaj. Atat in cazul maceselor, cat si al echinaceei, gasesti si varianta de pliculete. In functie de producator, vei avea nevoie de unul sau doua pliculete pentru 250 ml (o cana) de apa fierbinte.

Infuzia de ghimbir
Ai nevoie de o radacina de marime medie de ghimbir proaspat sau de doua lingurite de ghimbir ucat. Pe cel proaspat il dai pe razatoare, dupa cel cureti de coaja, pe cel uscat il lasi ca atare.

Il fierbi in jumatate de litru de apa, apoi lasi lichidul sa se raceasca putin, inainte de a adauga miere si lamaie. Daca nu bei imediat tot lichidul, e bine sa stii ca procesul de infuzare face ca gustul sa devina din ce in ce mai iute. Daca iti place acest gust, il poti lasa intentionat sa fiarba mai mult. Ghimbirul are efect antimicrobian si te ajuta si in cazuri de congestie nazala sau febra.

Infuzia de nuci
Ai nevoie de o mana de nuci, bine spalate si crapate cu ciocanul. Dupa ce ai fiert jumatate de litru de apa, adaugi nucile astfel pregatite si lasi sa fiarba in continuare, aproximativ inca 10 minute. Strecori apoi nucile si bei lichidul dupa ce il lasi sa se raceasca putin, de preferinta fara adaos de zahar sau miere.

Infuzia de cimbru
Il folosesti de obicei la dierse preparate de mancare, dar e foarte bun si cand tusesti, avand efect expectorant si dezinfectant, ceea ce il face ideal pentru tusea umeda. Are si rol antimicrobian si te va ajuta sa eliberezi caile respiratorii.

Infuzia de cimbru se preapara foarte simplu. Torni apa clocotita peste plicuri sau peste cimbru uscat si tocat, doua linguri la o jumatate de litru de apa.

Infuzia de muguri de pin
Gasesti mugurii de pin la plafar si ii poti folosi si pentru alte retete, insa cand te supara tusea sunt ideali in infuzie.

Ai nevoie de doua lingurite de muguri la 250 de ml (o cana) de apa fierbinte. Apa se toarna peste muguri, se lasa la infuzat timp de cinci minute, apoi se strecoara. Gustul racoritor te va ajuta si la eliberarea cailor respiratorii.

Infuziile de tei sau musetel
Ambele plante au proprietati calmante si antibacteriene, asa ca infuziile de musetel sau tei pot fi consumate cu incredere.

Trebuie doar sa tii cont ca teiul are si proprietati diuretice, asa ca nu vei vrea sa bei infuzia inainte de culcare. Ideal ca gust e cu adaos de lamaie si miere.

Infuzia de musetel, in schimb, e mai buna fara indulcitor.

sursa:doc.ro/http://doctorexpres.ro