Această știre poate deveni oricând o realitate în România, mai ales că legea pe care francezii au adoptat-o poate marca un trend în întreaga Uniune Europeană.
modificări legislative importante, tocmai pentru care ar fi bine să nu luăm în derâdere acest subiect.

Așadar, părinții care postează fotografii cu copiii lor pe Facebook riscă închisoarea dacă nu respectă noile reguli impuse de Guvernul francez.

Autoritățile franceze au decis că părinții care fac asta sunt vinovați de încălcarea dreptului copilului la viață privată.
Un astfel de obicei, adică expunerea îndelungată a copiilor pe Facebook sau alte rețele de socializare poate duce la riscul ca micuții să fie căutați de pedofili, mai ales dacă pe rețelele de socializare este trecută și adresa completă a familiei, pe lângă fotografii clare cu fețele copiilor.

sursa:teotrandafir.ro

De ce este important să transformaţi frica în dragoste

Unul dintre citatele mele favorite de la Carl Jung: “Nu devii iluminat imaginându-ţi figuri de lumină, ci făcând întunericul conștient.” Acest lucru rezonează cu mine atât de mult, cred, pentru că am petrecut ultimii 10 ani în lectură, ascultând, absorbind, imitând și meditând pe următoarele mantre: “Gândeşte-te doar la gânduri pozitive”; “Toți suntem dragoste și lumina”; “Si aceasta va trece.”; “Depăşeşte-ţi ego-ul”

Am pagini și pagini de cuvinte în nenumărate jurnale care cer, nu pledează, cu Dumnezeu sau cu Universul să mă ajute să fiu mai bun și să mă scot din negativitate. Mă gândesc la mine: “Doamne, te rog să mă ajuți să fiu mai iubitor, mai plin de compasiune și să înțeleg mai bine”. Lasă-mă să încep și să spun, nimic nu e în neregulă cu rugăciunea pentru aceste lucruri, dar niciodată nu m-am oprit vreodată să cred că poate Nu deţin aceste trăsături, eu caut cu disperare un motiv.

Ce vrea această persoană sălbatică, împovărătoare, manipulatoare, egocentristă, să-mi arăte chiar acum? Vorbesc despre sinele meu “umbră” sau despre ego. Toți avem unul, și cu cât negăm mai mult și îl ascundem și încercăm să ne convingem că nu este acolo, cu atât apare mai mult conflictul intern. Locuim într-un basm dacă credem că suntem și trebuie să fim mereu fericiți, iubitori, strălucitori, plini de bucurie. Toată lumea vrea plăcere fără durere. Viața nu funcționează așa. Trăim într-o lume dualistă.

Psihicul nostru și experiențele noastre încearcă în mod constant să ne readucă în echilibru, de aici tulburarea pe care o putem simți atunci când întâlnim pe cineva care ne provoacă motivele, idealurile, credințele sau valorile noastre. Ne spunem: “Trebuie să rămân iubitor, trebuie să rămân compasional, trebuie să rămân liniștit”. Afirmație, afirmație, afirmație. Ne luptăm împotriva naturii noastre și ne confruntăm cu propriile noastre valori pentru a mulțumi pe alţii, de obicei prin subordonare. Pentru a nu răni pe alții, ne rănim pe noi înșine. Am avut o schimbare profundă în relația mea personală în acest an cu privire la acest așa-numit sine luminos / umbră.

citeste continuarea pe pagina2>>