Un Sfânt pustnic de la Muntele Athos: ,,Când ești bolnav, să nu faci nimic, să spui numai aceste 3 cuvinte”

Se spune că nicio rugăciune nu rămâne neîmplinită atunci când este rostită din toată inima și cu multă credință. Un cunoscut sfânt pustnic de la Muntele Athos ne învață ce să spunem și ce să facem în caz de boală.

Iată o discuție dintre pustnicul de la Muntele Athos și un creștin despre rugăciune, potrivit a1.ro. Călugării athoniţi în vârstă sunt numiţi gheron (la vocativ: gheronda) sau bătrân, în semn de respect pentru angajamentul lor și pentru experiența lor.

– Gheronda, în ultima vreme am probleme cu inima, și mă tem să nu pățesc ceva.

Nu te teme, toți trebuie să avem ceva, pentru că dacă avem ceva, atunci stăm la picioarele lui Hristos, și-L rugăm ca să ne ajute.

– Gheronda, vă rog, rugați-vă pentru mine ca să mă fac bine.

Nu-ți este de folos să faci rugăciune pentru aceasta. Dacă faci răbdare cu credință în Dumnezeu, vei primi pensie de la Serviciul de Asigurări al lui Dumnezeu.

Odată un bolnav îl ruga pe Sfântul Pantelimon să-l facă bine, însă Sfântul nu-l vindeca. Acela însă a continuat să-l roage. În cele din urmă s-a vindecat.

Dar când a murit și a mers în cealaltă viață, a văzut că din pricină că se vindecase, a pierdut multe cununi. Atunci i-a spus Sfântului Pantelimon: “De ce m-ai vindecat, dacă ai știut că voi pierde cununile”? (Iată cum nici o rugăciune nu rămâne neîmplinită când o facem cu credință și cu toată inima.)

– Gheronda, în ceea ce privește sănătatea, până în ce punct trebuie să mă las în mâinile lui Dumnezeu?

Mai întâi să te încredințezi lui Dumnezeu, și apoi să te încredințezi omului, medicului.

– Cum trebuie să înfruntăm însă o boală grea?
Înainte de a ne încredința medicilor, să premeargă rugăciunea, privegherea, ca să ajute Dumnezeu, și să-i lumineze pe medici. Puneți și puțin untdelemn sfințit, beți puțină agheasmă, citiți vreun psalm.

– Gheronda, din pricina bolii, nu-mi pot îndeplini îndatoririle mele duhovnicești, și din această pricină mă mâhnesc.

Acum, când ești bolnavă, să nu faci nimic, nici Doamne Iisuse, nici metanii, ci numai să spui: Slavă Ție, Dumnezeule!, și aceasta este de ajuns.

– Acum când sunt bolnavă și sufăr, nu mă pot aduna în rugăciune.

În acest caz, rugăciunea se face cu osteneală și cu durere, cu nevoință, și de aceea este auzită mai repede decât rugăciunea pe care o faci atunci când ești sănătoasă. Să iubim puțin și durerea.

În boală, psalmodia (cântarea de psalmi) este medicament. Și grav bolnav să fie cineva, și să sufere mult, când aude o psalmodie, îl mai lasă puțin durerea. Dacă va putea și el însuși să psalmodieze puțin, atunci chiar se va distra. Iată, eu în noaptea asta am suferit mult, dar am cântat la diapazon. Tot curajul pe care l-am avut, l-am dat acolo. Și știi câtă putere mi-a dat această pslamodie?