Bărbații din zodiac predispuși la infidelitate anul ăsta

3 bărbați din zodiac vor ceva nou din punct de vedere amoros în anul 2018. Aceștia nu vor fi statornici pentru că este anul în care vor să experimenteze, anul în care își doresc să își dea seama ce vor de la o femeie, de la o relație cu adevărat.
Ce 3 bărbați din zodiac predispuși la infidelitate

BĂRBATUL CAPRICORN: Acest nativ a avut niște episoade amoroase furtunoase în 2017, episoade din care nu a învățat mare lucru.

Capricornul este genul tipului răzbunător, așa că nu va fi mare mirarea dacă va plănui o serie de lucruri pentru a face rău fostelor partenere.

Capricornul are o viață sexuală activă în 2018, însă nu se gândește în niciun fel la ceva serios. Se va feri de relații pentru a nu suferi.

BĂRBATUL SCORPION: Scorpionul este prin definiție un cuceritor, așa că femeile care cred în loialitatea absolută a acestuia trebuie să fie mereu cu ochii în patru.

Scorpionul este dificil în relațiile sentimentale și nu suportă să fie sub papucul femeii de lângă el. Dacă nu domină și nu face cum spune el, se răzbună.

În 2018 va cunoaște multe femei și abia la finalul anului se va stabili într-o relație. Este foarte complicat și tocmai de asta are nevoie de timp să digere lucrurile bine.

BĂRBATUL TAUR: Taurul este fidel, însă anul 2018 îi poate aduce multe dezamăgiri în dragoste și tocmai de aceea va decide la rândul lui să fie ceva mai infidel față de obicei.

Multe din acțiunile sale se bazează pe suferințele provocate de femei în relațiile actuale sau relațiile anterioare.

Taurul este bun la casa femeii până îl provoci. Femeile care au un partener Taur trebuie să comunice mereu cu el. Nu suportă ideea de a ”plictiseală împreună”. El vrea mereu activitate.

sursa:teotrandafir.ro

7 motive pentru care nu avem nevoie de un președinte

“Este binecunoscut faptul că acei oameni care trebuie să conducă oamenii sunt, ipso facto, cei mai puțin potriviți să o facă. Oricine poate să devină președinte nu ar trebui în niciun caz să aibă voie să-și facă treaba. “~ Douglas Adams

Nici o ființă umană, niciodată nu ar trebui să aibă la fel de multă putere ca și un președinte, oricât de competentă, demnă sau înțeleaptă ar fi. Puterea poate demola cele mai robuste caractere. Este un foc care arde dacă nu este cumva dispersat și stins. Ironia este că nimeni care vrea să fie președinte nu ar trebui să fie președinte, deoarece ei sunt cei mai susceptibili de a deveni corupți, dacă nu sunt corupți deja. Lăudați de putere, ademeniți de nevoia de a stăpâni, ademeniți de nevoia de a controla, cei care caută putere sunt cei mai puțin pregătiți să o folosească.

Sigur, pot exista excepții acolo undeva. Dar este foarte puțin probabil. Poate există un “Maximus” undeva, dispus să “învingă Roma” și “odată ce toată Roma este a lui”, pur și simplu să plece. Dar este foarte îndoielnic. Purtarea oricărui eroism mitologic din viața reală, puterea asupra altora este pur și simplu o prea mare responsabilitate pentru o persoană sau chiar un grup de oameni să se ocupe de ea. Având în vedere acest lucru, iată șapte motive pentru care nu avem nevoie de un președinte.

1.) Puterea tinde să corupă

“Puterea tinde să corupă, iar puterea absolută corupe absolut.” ~ Lord Acton

Acesta este motivul cel mai important pentru care nu avem nevoie de un președinte. Oamenii obișnuiți pur și simplu nu pot mânui puterea. După cum a observat Abraham Lincoln, “Aproape toți oamenii pot să stea în fața adversității, dar dacă vreți să testați caracterul unui om, dați-i puterea.” Puterea autentică îi împuterniceste pe alții. Puterea cinstită nu are nevoie să se agațe de putere, ci o eliberează. Se răspândește. Ea o expulzează. Îi împuternicește pe alții.

Nu avem nevoie de un președinte cu putere, avem nevoie de mai mulți lideri care înțeleg natura puterii. Nu avem nevoie de un președinte din aceleași motive pentru care nu avem nevoie de lideri care intenționează să câștige urmași. Avem nevoie de lideri care intenționează să creeze lideri mai buni. Autoritatea este blestemată. Ierarhia este blestemată. Singurul lucru care contează este prevenirea unei puteri corupte, ca să nu intrăm în mod inadecvat într-un stat tiranic.

Președintelui i se acordă prea multă putere. Aceasta este singura concluzie. Pe o lungă perioadă de timp, o astfel de putere devine coruptă. Și aici suntem, trăind într-o perioadă în care corupția este agresivă într-un sistem umflat, nesănătos, nesustenabil, construit pe violență și ignoranță. Și totuși, buletinele de vot sunt grase cu voturile miopice ale comformiştilor orbi.

2.) Președinția doar propagă puterea depășită a statului

“Marea minciună este că aceasta este civilizația. Nu este civilizat. Ea a fost literalmente cel mai sângeros sistem de brutalizare care a fost impus vreodată pe această planetă. Aceasta nu este civilizație, aceasta este Minciuna Mare. Sau dacă aceasta reprezintă civilizația și cu adevărat este ceea ce este civilizația, atunci Minciuna cea mare este că civilizația este bună pentru noi. “~ John Trudell

Statul: o masă de paranoia și ignoranță acumulate în timp, pentru a crea cea mai monstruoasă fiară a bolii umane care a paşit vreodată pe planeta. Statul: miliarde de oameni care se luptă reciproc prin mizeria codificată a violenței ierarhice. Statul: o entitate susținută de un proiect amenințător, care ţine cetățenii într-o libertate egală cu un morcov care atârnă de un baston. Statul: un concept desconsiderat al exagerării puterii, îngrășării și îngrășământului, centrele de gândire ale creierelor acelora care s-au păcălit de teoria de înăbușire a unei comodificări umane (inumane). Sau, după cum a afirmat Nietzsche, “Statul este numele celui mai rece dintre toți monstrii reci. În răceală se află; iar această minciună alunecă din gura ei: “Eu, statul, eu sunt poporul.” ”

Din păcate, acumularea statului a dus la erodarea libertății individuale. O abordare de jos în sus către recuperarea puterii individuale și, prin urmare, a libertății individuale ar trebui să vină mai întâi. Dar asta nu înseamnă că ar trebui să ne uităm la ceea ce trebuie să se întâmple în al doilea rând – o prăbușire sistematică de sus în jos. Începe atunci când depășim această idee depășită că avem nevoie de un președinte.

3.) Anarhia întrece toate celelalte forme de guvernare

“Oamenii buni nu au nevoie de legi pentru a le spune să acționeze în mod responsabil, în timp ce oamenii răi vor găsi o cale în jurul legilor.” ~ Platon

Anarhia are o reputaţie rea. Acest lucru se datorează, nu în mică măsură, acuzațiilor false, vărsate de statiști – cu supă propagandistică pentru creier.

Anarhia este atât de simplă încât ar trebui să fie bunul simț. Înseamnă literalmente nu stăpâni, nici conducători. Nu înseamnă că nu există reguli. Pur și simplu înseamnă următoarele reguli care contează (legea cosmică, bunul simț, regula de aur, principiul non-agresivității etc.), mai degrabă decât să respecte regulile și legile create de alte ființe umane greșite.

Ascultarea oarbă este problema, glitchul, unguentul din cadrul oricărei guvernări care intră sub umbrela coruptă a statului. Iar loialitatea față de un președinte este o piedică pentru ca orice ființă umană să caute libertate de tirania unor conducători potențiali și să-și stăpânească stăpânii.

citeste continuarea pe pagina2>>